O lacrimă cu dor

Când vântul rece bate spre casa inimii mele,
Lacrimile cad grele,
Ca niște bulgări de piatră,
Căci durerea e tare.

Oh, de-aș putea în versuri să-ți spun
Tot ce port în mine,
Un tată și un fiu,
Cu săgeți ce vin spre mine.

Nimic nu doare mai mult
Decât să nu asculți un tată
Ce și-a pus sufletul și dorul
În ani ce-au curs peste râuri.

Cu drumuri grele, cu spini,
Ude și primejdioase,
Dar în brațele mele te-am ținut strâns,
Să nu fii străpuns de vreme.

Aștept un zâmbet, o ascultare,
Să-ți cinstești părinții cu har și răbdare,
Să mergi cu capul plecat, cu grijă pe drum,
Cu pași cumpătați, precum ți-am spus acum.

Să dai din izvorul inimii tale
Dragoste părinților tăi,
Ca liniștea să poată intra
Adânc în sufletul lor.

Versuri: Robert Vincze